Reacția pacienților și a medicilor în caz de anafilaxie este deosebit de importantă. Ce se întâmplă în primele minute după confirmarea reacției anafilactice poate face diferența între viață și moarte, între șansa la o viață normală și complicații severe, greu de gestionat. Foarte important este însă și ce faci după ce ai avut o reacție anafilactică, ce analize faci și cum te pregătești pentru o alta.
O reacție anafilactică este o urgență și trebuie tratată ca atare. Corpul tău va reacționa violent la anumiți alergeni și sistemul imunitar va folosi toate „armele” ca să scape de ei și să iasă învingător. Doar că în tot acest război tu, pacientul, ești cel care suferi cel mai mult.
După ce ai avut o reacție anafilactică și ai trecut cu bine de ea, nu trebuie să presupui că a fost doar un episod de moment și trebuie să te pregătești temeinic pentru altele ce vor urma probabil. Pregătirea și prevenția încep cu înțelegerea reacției anafilactice și cu stabilirea unor planuri clare de acțiune.
Reacția anafilactică. Ce este, de ce apare și ce simptome o anticipează?
Reacția anafilactică sau anafilaxia nu este altceva decât o reacție de hipersensibilitate acută, cu implicarea mai multor organe (pielea, mucoasele, căile respiratorii, inima, sistemul cardiovascular, tubul digestiv), având o evoluție rapidă spre insuficiență respiratorie și/sau șoc.
În cele mai multe scenarii clinice este IgE-mediată (alergie la alimente, venin de insecte, unele medicamente). Dar există și reacții non-IgE, la substanțe de contrast, de exemplu, tratamentul de urgență fiind același: adrenalină administrată imediat.
Declanșatorii frecvenți pentru reacția anafilactică sunt arahidele, nucile, peștele, fructele de mare, ouăle, laptele, înțepăturile de viespe și albină, antibioticele beta-lactamice, medicamentele pentru durere, anestezicele puternice, relaxantele neuromusculare.
Pe lista de factori declanșatori clasici se află și latexul, substanțele de contrast iodate, efortul și consumul de alimente cu potențial alergen, mușcăturile de căpușe.
Cofactorii care pot „declanșa” sau amplifica reacția anafilactică sunt efortul prea mare, alcoolul în exces, infecțiile febrile, lipsa de somn, stresul prea mare, menstruația, anumite tratamente cardiovasculare.
Recunoști reacția anafilactică ușor după urticarie, prurit, eritem, angioedem (buze/pleoape/limbă), răgușeală, „nod în gât”, stridor, șuierat, tuse, dispnee, hipoxie sau amețeală, lipotimie/sincopă, hipotensiune, colaps, tahicardie (bradicardie).
Simptomele gastrointestinale însoțesc astfel de reacții alergice severe, de la crampe, greață, la vărsături, diaree, alături de cele neurologice: anxietate intensă, senzație de pericol iminent, confuzie, nespecifice.
Când după expunere apar brusc hipotensiune și/sau bronhospasm ori edem laringian sever, este clar anafilaxie, chiar dacă nu vedem reacții cutanate. Semnele precoce la care trebuie să fim atenți când se discută despre reacția anafilactică sunt: mâncărimi difuze, urticarie care se extinde, înroșire bruscă, senzație de căldură, disconfort în gât, răgușeală, tuse, greață, dureri abdominale și amețeală.
Pacientul cu astm sau boli cardiovasculare are risc mai mare de a ajunge la reacție anafilactică. Și dacă nu se administrează la timp adrenalina, dacă avem mastocitoză / tulburări mastocitare sau triptază bazală crescută și luăm tratament cu beta-blocante și/sau IECA, reacția alergică poate fi severă.
Ce urmează imediat după o reacție anafilactică? Ce se face și de ce?
Primul pas după ce s-a constatat reacția anafilactică este administrarea de adrenalină intramuscular. Pacientul se poziționează culcat pe spate, cu picioarele în sus, iar dacă este prezentă și dispneea, poate sta ceva mai ridicat, fără a se ridica brusc în picioare.
Se administrează ca terapie adjuvantă la nevoie, în spital, clinică sau de către personalul de pe salvare: oxigen, fluide intravenoase (IV) în caz de hipotensiune sau bronhodilatatoare dacă se constată bronhospasm.
Corticosteroizii și antihistaminicele ar putea fi administrate, însă ele nu au un efect salvator imediat (acționează lent), baza tratamentului de urgență fiind strict adrenalina. Se va observa pacientul în mod obligatoriu pentru riscul de reacție bifazică (revenirea simptomelor).
Se merge la medicul de familie doar după tratarea rapidă și stabilizarea reacției anafilactice, în 24-48 de ore de la eveniment, pentru bilet de trimitere la alergolog, imunolog și coordonarea comorbidităților.
Analizele de sânge care vor fi necesare după reacția anafilactică includ triptaza serică, evaluată prin probe temporizate: o probă în fereastra acută (ideal în 1–2 ore de la debut, maximum 4 ore) și o probă ulterioară, pentru stabilirea valorii bazale. Se poate observa astfel o creștere acută compatibilă cu activarea mastocitară.
În anafilaxia la alimente, o singură valoare a triptazei poate să iasă normală, compararea probelor fiind necesară alături de contextul clinic. Triptaza devine extrem de utilă în reacții la înțepături sau medicamente injectabile și în episoadele însoțite de hipotensiune.
Altă analiză recomandată după o reacție anafilactică este dozarea de IgE specific, utilă pentru identificarea reacțiilor alergice severe la alimente, venin, latex sau în caz de sindrom alfa-gal. Un rezultat IgE pozitiv arată însă doar o sensibilizare biologică, nu confirmă automat și cauza exactă fără corelație clinică.
Testele cutanate (prick / intradermic) nu sunt recomandate imediat după episoade severe, pentru că pot apărea rezultate fals negative din cauza epuizării mediatorilor celulari.
Pentru anafilaxia la medicamente, testarea alergologică are loc de abia după 4-6 săptămâni de la episod.
Pentru alergia la venin, testarea are loc de regulă la 3–6 săptămâni. În cazul suspiciunilor la venin (pentru diferențierea albină vs. viespe) și în cel al alergiilor la unele alimente, diagnosticul molecular (CRD) și testul de activare a bazofilelor (BAT) pot clarifica dacă este vorba despre o simplă „sensibilizare” sau despre o alergie relevantă clinic.
Dacă istoricul este neclar, iar testele nu au oferit rezultate relevante, dar trebuie stabilită o alternativă medicamentoasă sigură, se recurge la teste de provocare supravegheate, cu expunere controlată și treptată la alergeni, în condiții de maximă siguranță.
Ca să îți fie mai ușor să înțelegi ce faci după o reacție anafilactică în funcție de factorul declanșator, ți-am pregătit și un scurt ghid.
Pentru alergii severe la alimente și anafilaxie:
- eviți cu strictețe alimentele care provoacă reacția;
- realizezi un plan scris de acțiune pentru anafilaxie, porți auto-injectoarele de adrenalină la îndemână, citești cu atenție etichetele și eviți contaminările încrucișate în timpul gătirii;
- te testezi prin IgE specific, teste cutanate sau test de provocare orală controlată.
Pentru alergii severe la înțepătura de insectă și anafilaxie:
- evaluarea alergologică este obligatorie (testare cutanată și serologică), cu repetare în caz de rezultat inițial negativ;
- inițierea imunoterapiei cu venin (desensibilizare) pentru a preveni reacții sistemice moderate-severe la înțepături viitoare;
- măsuri riguroase de evitare și deținerea permanentă a kitului de urgență;
- testarea alergologică inițială la 3–6 săptămâni și repetarea investigațiilor la nevoie.
Pentru alergii severe la medicamente și anafilaxie:
- documentarea exactă și identificarea tuturor medicamentelor suspecte;
- testare alergologică, inclusiv teste in vitro (serologice) sau provocare controlată în mediu spitalicesc;
- testare perioperatorie detaliată pe baza foii anestezice, a valorilor triptazei din momentul reacției și a testelor alergologice ulterioare.
Pentru alergii severe la substanța de contrast iodată și anafilaxie:
- documentarea exactă a denumirii comerciale a agentului de contrast utilizat;
- utilizarea unor alternative imagistice care nu necesită substanță de contrast (sau utilizarea altor clase radiologice);
- premedicație antialergică specifică în cazul în care investigația cu contrast este absolut vitală și riscul este controlat.
Pentru alergii severe la efort și alimente și anafilaxie:
- evitarea strictă a combinației dintre alimentul suspect și efortul fizic (efortul nu se efectuează la câteva ore după masă);
- prezența obligatorie și permanentă a adrenalinei auto-injectabile asupra pacientului;
- diagnosticare bazată pe istoricul clinic amănunțit și provocări fizice/alimentare supravegheate în clinici specializate.
Cum te pregătești pentru următoarea reacție anafilactică (și cum o previi)?
Prevenția în caz de reacție anafilactică presupune evitare țintită, reducerea riscurilor și un răspuns medical rapid. Dacă factorul declanșator este clar, se apelează la evitarea sa, controlând în paralel comorbiditățile (cum ar fi astmul) și acordând atenție sporită cofactorilor de risc.
Administrarea de adrenalină imediat ce apar primele semne de anafilaxie este de o importanță vitală. Chiar dacă nu este prezentă urticaria pe piele, dar apar simptome respiratorii, circulatorii sau neurologice severe după expunerea la un alergen cunoscut, se acționează imediat cu adrenalina auto-injectabilă și se sună la salvare.
Se poate administra a doua doză la un interval scurt (de aproximativ 5 minute) dacă simptomele nu se ameliorează.
Un checklist complet (de bifat) ajută mult în gestionarea corectă a unei eventuale reacții anafilactice pe viitor:
- în primele 48-72 de ore după anafilaxie se documentează detaliat reacția: pacientul notează tot ce a mâncat, a băut sau ce medicamente a luat, ora exactă a debutului, simptomele resimțite, momentul administrării adrenalinei, numărul de doze folosite și răspunsul clinic obținut. De la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) este necesar biletul de externare/fișa medicală cu diagnosticul, tratamentul aplicat și suspiciunea de factor declanșator;
- deținerea permanentă a 2 auto-injectoare cu adrenalină aflate în termenul de valabilitate (în caz de urgență extremă, dacă nu există altă opțiune, un dispozitiv recent expirat este de preferat);
- existența unui plan scris de acțiune în caz de reacție anafilactică (înmânat și școlii, familiei sau colegilor);
- trimitere obligatorie către un specialist alergolog/imunolog;
- recoltarea temporizată a triptazei serice și interpretarea corectă a valorilor în dinamică;
- programarea testării prin IgE specific sau teste cutanate la momentul optim (la peste 4-6 săptămâni pentru medicamente, 3–6 săptămâni pentru venin);
- evaluarea medicală pentru posibile tulburări mastocitare (cum este mastocitoza) în cazul unor reacții anafilactice repetate, aparent idiopatice;
- aplicarea măsurilor de prevenție specifice factorului declanșator identificat;
- cunoașterea perfectă a planului de urgență: recunoașterea timpurie a simptomelor, injectarea imediată a adrenalinei în treimea antero-laterală a coapsei, poziționarea corectă culcat pe spate cu picioarele ridicate și evitarea ridicării bruște în picioare (risc de colaps circulator);
- persistența sau agravarea simptomelor după 5 minute impune administrarea celei de-a doua doze de adrenalină și solicitarea de urgență a ambulanței.
În clinicile și centrele specializate MedLife, reacția anafilactică este diagnosticată și tratată cu ajutorul unei echipe de medici specialiști cu experiență vastă și zeci de cazuri evaluate până în prezent.
La MedLife, fiecare pacient cu reacție anafilactică este îngrijit în funcție de un protocol strict pentru astfel de cazuri, are acces imediat la analize și teste pentru reacția alergică, la aparatură de ultimă generație și decontări prin CNAS cu bilet de trimitere, la nevoie.
Reacția anafilactică reprezintă o urgență în cele mai multe scenarii clinice, motiv pentru care în clinicile MedLife personalul medical este pregătit să intervină de urgență și să prioritizeze pacientul cu astfel de reacții severe.
Programările rapide, telefonice sau online, listele de așteptare nu atât de lungi ca la stat pentru analize, teste, posibilitatea efectuării analizelor și testelor specifice în regim de urgență pentru salvarea vieților, pe toate le veți avea la MedLife.
